apoetul


Ce este acela care
Prinde-a scrie poezii?
Când șuvoiul de cuvinte
E prea gros pentru-a vorbii.

Stă să dea pe dinafară
Să se piardă caun fum
Dar penița îl salvează
Și-l redă aici și-acum!

Chiar de-s vorbe fără noimă
Ele vin din univers
Și nu știu să fac din ele
Numai strofe,numai vers.

Dacă-mi place sau nu-mi place
Nimenea nu ma-ntrebat.
Pur și simplu într-o seară
M-am trezit că sa-ntâmplat!

Și,...să fie o minune?
Nu mai stau ca să întreb
Nu e vreme,căci șuvoiul
Umple foaia.monitorul,casa mea,pământu-ntreg!

Și cuvintele-s firave
De-au ajuns cumva pe jos
Nu mai au nici o putere
Nu mai au nici un folos.

Să-mi permit să pierd Cuvântul?
Este... de la Dumnezeu!
El afost întâi pe lume
Și pe urmă am fost eu.