sunt cam trist mă simt ca un lebădoi fudul și cărnos din care mușcă o trestie era vineri când mi-ai răspuns de atunci bate un clopot în strigarul acesta cu număr impar

sunt insule pe care nu am călcat de aceea absența numelui tău se ascunde-n acest nisip rotitor în care-și face paserea cuib - să-mi scrii

fotografii vechi la minut apoi marginea drumului din care a răsărit o garoafă una singură pentru care se face omor televizorul uitat deschis puncte infinit de multe aglomerând o trecere oarbă

sunt deocheat