Gheișa.

Mițuaga.(deflorarea vîndută)

Un zîmbet o ochiadă i-a furat privea
Mergea debusolat zăpăcit.
Străinul părea la ochii îngrozit.
Priveliștea amintirilor să-l fi amețit?

Gheișa chicotește ce semăna a suspin.
Machiajul gros de seară îi dă aierul divin.
Încearcă să zîmbească cu buze încireșite.
Amurgul serii cade pe ghetele-i prăfuite.

Străinul o îndeamnă la un choctail din privirii ,
În grădina"argintată" sub clar de lună albă,ce-a unei stafii.
Trandafirii sînt roșii fără de ghimpii ,
Împletind ghirlande doi îngerii stau de pază banca o netează.