știi ce aș fi vrut să îți spun
că sunt înghețată de dor până în gingi
și simt cum îmbătrânesc așteptând
cu defecte de fabricație ruginite
încurcându-mi venele prin ițe despletite
caut doza perfectă de trădare
în tine doar asta găsesc și doare
sângele tău e alcool în putrefacție
într-o simfonie de singurătate
ascult miturile vorbelor tale
uitând că ești ca și o ploaie
ce udă rădăcinile maniei tale.

aș fi vrut să îți spun râzând
de ce te chem când nu mă simți
dar glasul meu e surd și vechi
și tu n-auzi când eu te chem.