(Evanghelia după Ioan, cap.4, vers.4-42)


dă-mi să beau -
în fântână apa a început să tremure ușor
a bucurie simplă
așa cum simt doar izvoarele care nu au
vreme de zbor

ceri să bei de la mine -
sub pleoapa caldă a deșertului lumii
lacrimile nu mai au gust de sare
firele nisipului
prinzând să se îmbine
în ulcioare de lut
fiecare

dacă ai fi cunoscut -
câtă istorie transformată în cerc
și cât neștiut
transformat în motiv
al rostogolirii
mai rămâne descleștarea zborului pierdut
și presărarea cu aripi
a firii

mi-a spus tot -
căderea în dimineață
e doar apa pregătită pentru spălarea mâinii
a buzelor
și-a tuturor gândurilor care se scot
din sufletul ars
al fântânii