S-a dat startul:
pistolul stârnește
o întreagă artilerie
de mitraliere.

Câtă gălăgie este în jur,
de parcă întrecerea asta
ar fi un axis mundi
pentru fiecare,
un fel de atac
la adresa celuilalt,
un fel de a te pune
în defensivă,
dar cu avantaj
ca la cursele de cai
ce aleargă cu handicap.

Se pleacă umăr la umăr,
abdomen lângă abdomen,
cu fețe-acoperite de morgă
și piepturi demne de-un tablou,
biată reproducere.

Plutonul se resfiră apoi firesc,
trec unul după altul
pe lângă un copac cu mere,
pe lângă o biserică în care se-aude orga,
unde se cântă o misă;
pare un concert de instrumente
în care lipsește doar harpa.

Alerg cu gândurile-aiurea
și mă gândesc la vechiul abataj
în care oamenii din visele mele
produceau salpetru de Chile,
de India, de Leuna, de Norvegia
nu aruncau nici un câine din coteț,
nu rupeau nici măcar o floare.