iubirea mușcă puternic din noi
din sânii mei din umerii tăi din gâtul meu din pieptul tău
și zgârie
îți zgârie spatele ca o sălbatică

ne zdrobește trupurile
precum furtuna albatroșii
abandonându-i între stânci

ne-am rătăcit uitând cine suntem
val după val ne soarbe
și stinge arșița cu o bătaie de aripi
ca o clipire de gene îmbrățișând timid zorii


suntem albatroșii vlăguiți între stânci
noapte și zi în furtună