Mai este iarnă și mă gândesc
La câteva lucruri dogoritoare
Cum ar fi o femeie venind
Înveșmântată-n troiene de soare

Să ardă femeia aceea să ardă
Care femeie nu mă-ntrebați
Nici eu n-o știu o aștept într-o doară
Poate că vine i-e dor de bărbați

Poate că vine măcar într-o seară
Când aș fi singur cum sunt mereu
Să-mi bată la ușă cu foșnetul părului
Să nu-i pot deschide să nu mai fiu eu

Să-mi bată la ușă cu foșnetul părului
În zori ca o cetină fără cuvânt
Ori chiar la amiază când i-e lene zăpezii
Și sângele meu luminează flămând

Mai este iarnă oare nu vine
Cine să vină suflet de lemn
Ieșit-ai azi-noapte în zăpadă cu visul
Cioplitu-i-ai chipul făcutu-i-ai semn