unghiuri obtuze

viselor le cresc solzi de balaur
când lunecă pe ascuțișuri de săbii

silabisesc ploaia
din cuibul de slavă al norilor
și curg în unghiuri obtuze
de pe streașina verii

jumătate râzând
jumătate plângând
mă ferec în cuvinte
precum duhul morții

îmbătat de efluviile
buzelor
sunt atât de aproape
de suflul vital
încât aud cum gâfâie
zeii liliputani
în acizii nucleici





















angles obtus

des écailles de dragons
poussent aux rêves
quand ils glissent
sur les tranchants
des épées

j’épelle la pluie
du nid des nuages
et je coule dans les
gargouilles de l’été

à moitié riant
à moitié pleurant
je me mis dans les fers
des mots comme
le souffle de la mort

étourdi par les effluves
des lèvres
je suis si proche
du fondement de la vie
que j’entends
les dieux lilliputiens
d’acides nucléiques