Nu încerca a zâmbi,
cu siguranță te vei trezi...

Pașii liniștii se-ndreaptă,
Încă o dată spre aceeași poartă.
Amintirile, sentința și-o așteaptă.
Am pornit la drum cu o veche hartă.

Respiră liniștite, buzele-ți umezite,
de ploi trecute și nopți ponosite...
pe noptierele obosite,
hainele și cearșafurile au fost izgonite...

Tot decorul se dezbracă,
degetele-n somn se joacă,
mâna dreaptă se întinde,
de mijloc mă cuprinde...

Creionez în mod mascat,
un zâmbet sacadat.
Tristețea încă nu s-a uscat
dar totuși fericirea s-a demascat.

N-a mai rămas nici un lucru curat
perfect polizat sau educat.