A fost odată ca niciodată,
O vreme cam întunecată,
Dar tot peatunci ce'a fost
Are și un mare rost.

Era o vreme în care
Soarele avea mare valoare,
Întruchipat într-un chipeș bărbat
Se cobora pe pamânt pentru a dansa hora în sat.

Știind de această pasiune
Intră și personajul negativ în acțiune,
Un dragon l-a urmărit
Și în beciul lui l-a răpit.

Păsările să cânte au încetat,
Totul părea a fi cam complicat.
Copii nu râdeau,nu se jucau,
Și ani grei pentru toți treceau.

ÃŽntr-una dintre zile,
Un tânăr a încercat să regăsească bucuriile.
A coborât în beci pentru a-l salva
Pe acel soare a-l ajuta cumva.

Călătoria sa,trei anotimpuri a durat
Toată vara,toamna și iarna a luptat.
Dragonul fiind înfrânt
Pentru oameni tânărul era un sfânt.

Natura a reânviat,
Oamenii să sufere au încetat.
Însă tânărul murind
Nu a mai apucat sa vadă primăvara venind.

În timp ce zăpada se topea,
Flori frumoase numite ghiocel și abăstrea
Să se ivească au început
Și deodată frumusețea primăverii s+a cunoscut.

Când ultimul strop de sânge al lui
S-a scurs pe zăpada albă,
A murit fericit
Că viața sa unui scop atât de nobil a servit.

De atunci oamenii au început să obișnuiască
Doi ciucuri:unul alb și unul roșu să împletească.
Această amuletă numită mărțișor,
Primăvara este un simbol.
Culoarea roșie reprezintă dragostea
Dar albul puritatea și sănătatea.
Purtăm aceasta pentru că, iarna să fie uitată
Și un an nou bun din nou să înceapă.