ne răsucim lugubru
brațele noastre
se întind în neștire
înfipți cu ochii în cer
vrem să depășim lașitatea
să fentăm suferința

lașitatea a înțepenit pe umeri
o cărăm peste tot
cu un rânjet nefiresc
pentru că ne credem lorzi

linia de la marginea vieții
se face scară în fundul pământului