Nu ai știut niciodată,
Inima ce -mi bate-n piept,
Că este nevinovată
Și plânge după respect.

I-ai dat aur și valută,
I-ai dat tot ce ai avut,
Să-i ajungă, ani, o sută,
Doar un sărut... ar fii vrut!

I-ai dat doar plimbări deșarte,
I-ai dat zeci de poezii
Închinate într-o carte
Și alte mii de prostii.

Ea nu și-a dorit vreodată
Ca să aive bogății
Ci doar s-o aștepți în poartă
Și să te poată iubii.