Pe cărarea unui vis…

Pe cărarea unui vis
stă privirea și suspină,
se întreabă de s-a scris
simfonia de lumină,
căci pădurea e adâncă,
pomul meu e un pitic,
dar va crește și pe stâncă
trunchiul de va fi voinic.

Au curs zilele-împreună
printre frunzele cărunte,
iar acum în vis o zână
vrea durerea-mi să sărute,
căci s-a dus fluvial de stele,
anul s-a sfârșit plângând,
înecat în lacrimi grele.
În pădure aud cântând
toate visurile mele,
căci și anul e rotund
și-mi surâde printre gene.

Marilena