Auzi? E vântul șoaptă-n pom
Suflând a iarnă expirată.
Mângâie mugurii în somn,
Îi leagănă ultima dată.

Ca muguri, nu ca flori ce-or fi
Culori, parfum și frumusețe…
Gingașe forme sidefii
Ningând covoare de tandrețe.

Am să te-aștept ca în trecut,
Păcat al gândurilor mele,
Să treci prin purul așternut,
Morgana coborând din stele.

E primăvară simți și tu
Cum tremură în jur natura?
Mi-nchipui că te văd …sau nu!?
Că îți ating timid făptura.

Privesc ninsoarea de parfum,
Petalele plutind tăcut,
În ciripit purtat de vânt,
Cu ochii-nchiși pierdut ascult.

Trec clipele cu pas grăbit ,
Ca soarele ce mișcă umbre,
În care visul se ascunde,
Printre petale risipit.

Când opt se culcă-n infinit
Spre-a măsura dorul de tine,
Voi adormi nefericit
Visând că te gândești la mine.