Privește-mă!Căci nu sunt supărată!
Și-ți scriu aceste rînduri vrînd să știi,
Ce milă mă cuprinde cîteodată!
Că n-ai avut și n-ai crescut,copii.

Totuși,de-ai fi fost în locul meu,
De-ai fi pierdut întîiul tău născut!
Nu-mi pot imagina ce-ai fi făcut...
Poate-ai fi plîns,cum plîng,de-o vreme eu...

Nu mă înjosesc, urîndu-te !Știi bine!
Și nu am loc în suflet,pentru teama.
Poți să faci oricînd,ce vrei cu mine,
Dar,nimeni,niciodata!Nu îți va spune;mamă!

Spune-mi!Cîte vlastare tinere-ai răpit
Ai avut,o clipa-gîndul sfînt?
Că,nimeni,niciodată n-a iubit
Mai mult,decît o mamă pe....pămînt!