Inițial ivește-te-n oglindă.
Un geamăn ai acum, stându-ți în față
Ce tot revarsă văz în dimineață
Dar nu te poate-n braț să te cuprindă.

Cu apă de izvor chipul răsfață
Și îmbrăcând haine de zi în tindă
Redă-te lumii cea mereu rotindă
Din vis să ieși încet la suprafață.

Doar eu rămâne-voi trist în chilie
Mi-e dat de soartă trai de unul singur.
Pereții sunt precum o cochilie

Ce mă urmează și de plec, desigur.
Am început să am păr alb, chelie
Dar printre oameni tot am pas nesigur.