Înca mai simt cafeaua amară;
Mă inconjoară
Fum de țigară ce-n haine a intrat.
Gustul mecanic temeinic persistă;
Am fața tristă,
Zaț nisipos ce mintea mi-a tulburat.
Șfâșiat de cruda societate;
Fără acte,
Caut identitatea într-un șubred dulap.
Mă uit la vechiul ceas de pe perete;
Mi-e sete,
Un deget brăzdat îmi iese din ciorap.
Broboade de sânge se-nghesuie pe față;
Mi-e greață,
Derizoriu îmi caut pacea într-un borcan.
Tind să cred ca mai aștept o lume;
Fără nume,
Îmi strâng hainele-ntr-un geamantan.
Plec fără a da de știre;
Îmbrăcat subțire,
Mă feresc de ploaia de iluzii ce o am.
Cafeaua amară a rămas pe masă;
Cu-i îi pasă
Dacă o mai terminam.