Să îmbrăcăm cuvintele
în strigătul care nu ne mai încape,
în iarba sufletului
și cearcănul pe care se năruie lumina.

Să împodobim literele
din gurile vulgare
când…
parcă sângele îngâlbenit
s-a făcut de piatră.

În meningele noastre sunt gări
și regrete:
“… ne vom transforma în nuferi! ”

Cuvântul, alintat și atins ,
întinde mâinile în aer,
o clipă…

Doar un fluture zboară mai jos de iriși.
Vântul adie la fel, înnodat de-ntuneric
și atât de neânțeles
de frunzele uscate!...