Plouă. Atât de tainic și sfios
părea că până și timpul
a uitat să mai existe
asupra cuplului ce-și îngâna jurămintele
în umbrișul de conifer înțepător.


Se spune că dacă-ți pui dorințele
pe lună plină, într-o convingere aproape stupidă,
întreaga natură se va sfătui și
prin lucrarea ei divină, se va îndura cerul
ruga să-ți împlinească.


Oh, îți amintești tu iubito,
pe luna aceea sărăcăcioasă ca de ceară
în taina sufletelor noastre găunoase,
ce dor de necuprins pe buze se-nfiripa
din amorul artei pâna-n amarul capriciului.



Stăteam în urma ta, ascultându-ți pașii
pe covorul înstelat de frunze
ascultând ropotul iubirii ce venea din ceruri,
fantomatic peste ape, uscături și ființe,
mulțumit că rugile ne-au fost ascultate