1. Nu am puteri mai mari decât lovitura de la mâna stângă
Și universul nu mă citește,nu mă cântă și nu mă ceartă
Nu sunt un corp ci un ochi,un deget și o părere de rău
Caut prin tomberoane să găsesc - îmi este atât de foame

2. Eu merg cu tramvaiul 25 și mai cred în suflete
Eu mă voi duce mereu la cimitir să ascult serenade
și voi sta lângă înghețatele cruci cu litere amorțite
Eu voi citi epitafuri și voi tunde bălăriile

3. Tu cel care scrii atât de frumos,nu ai ochi și pentru mine
sau nu ai ceasuri,ci doar păreri de rău.
Eu sunt doar un gropar. Aștept să moară ,ca să trăiesc.
Eu îngrop versuri în țărână și trag de părul bălai
Metaforele.

4. Tu mănânci de la masa cea mare și gătești cuvinte fără gust
Îți place să sorbi și să înghiți și apoi lacom să te ștergi
la gură.
Tu trăiește în tine.
Tu oftezi în urmă și râgâi când numele îți apare gravat pe
o palidă copertă și te simți sătul.
Tu nu mai ai clipe și pentru orbi.

5. Oprește-te,domnule ! din galopul tău necugetat
și zăbovește o clipă și la casa mea
și coboară pe pământ și strânge-mă de gât
Eu voi cânta mereu serenade morților !

Poeții mari nu sunt cuprinși în strofe.