De vrei iubite, schimbă-te-n cuvinte
când noaptea se-ntrupează în poeți.
Pe trup pune-ți veșmânt de sentimente
și-n pântec de lumină zorii să-mi desfeți.

Deschide ochii și întinde-ți mâna
pe clipa ce se-ascunde-n infinit,
spărgându-i gândul ce în noi adună,
un zid de vorbe încă nerostit.

Cu-n gest îndepărtează-mi norul de pe frunte
ce peste timp făptura mi-a umbrit,
așează-mi-te-alături, fă-ți din mine punte,
să treci prin ierni și ploi nestingherit.

De vrei iubite, schimbă-te-n poeme
când noaptea ne azvârle-n univers,
din stele și din slove fă-ne diademe
ca visul nostru, să rămână de neșters.





31 martie 2011