E luna felinar tomnatic
Zdrelit prin rușinoase ramuri,
Văpăile pe viu jăratic
N-au nici zăbale și nici hamuri.

În pântecul adânc al nopții
Fantomele dansează vise,
Pe umeri duc dantela morții
Cu iz de dric și paraclise.

Îmi bat în geamul cu zăbrele
Închis cu ivărul de viață,
Să le invit pe reci podele
Și să le mângâi umbra față.

Să ne iubim c-un gând de ducă
Pe lunecoasa desfătare,
Cu suflul lor, ce doar usucă,
Mă vor preface-n arătare.

Sub revelațiile crase
Îmi prind urechile în palme,
De grupul lor cu triplu șase
Mă-ndepărtez ca de sudalme.

Fantomele, birjari de soartă,
Se duc prin noapte telepatic,
Iar peste spinii de la poartă
Stă luna felinar tomnatic.