credeam că ne suntem fântâni și că apele noastre
potolesc sete și febră și frica de noapte
de nopțile acelea albe și reci în care simți timpul
cum îți curge pe tâmple
nopțile acelea în care frigul te înghite treptat
nopțile în care nimic nu se-ntâmplă

credeam că ne suntem fântâni și oglinzile noastre curate
au în ele universul întreg
credeam că ne suntem aproape