Iubite, eu sunt o eroare,
un întuneric perfect!
ÃŽn fiecare ochi
stâncile cuvântului lăcrimează
încerecând să-mi inventeze libertatea.

Eu sunt o curiozitate tulbure
într-un poem răvășit,
orfan de frunze…
Și-n limba mea
ascunsă-n buzunarele copilăriei
visez mereu o poveste încețoșată
în care îmi permit să fiu
o literă lipsită de identitate.

Da, iubite! În limba mea cu răni,
boțită-n hainele copilăriei,
mă strânge-o lacrimă
ca o mărturisire decolorată.

Ileana Popescu Bâldea