Născute-s gândurile-acestea
Dintr-un sărut, doar unu-atât
Și încă unul, lin, pe gât
Pe când se-nfiripa povestea.

Þinându-i Sorții de urât
Treceam cu ușurință peste-a
Lunii tăceri, ce ducea vestea
Cu raza-n mersul hotărât

Că ne-am nuntit sub clar de lună.
Dar e poveste de demult
Și steaua cea cât o alună

Ce ne veghea peste tumult
E astăzi numai o minciună
Și de chemarea-i nu ascult.