O cobră se unduiește prin fața mea de parcă i-aș cânta la flaut
ca o frânghie îmbietoare între cer și pământ.
Și-atunci eu,
hai să-mi prind pleoapă de pleoapă, fără lămuriri.
Și nimic.
Nici crengile legânăndu-se în bătaia vântului,
să mă prindă, nici hău mai puțin,
să sar.

Dracul zice:
- Vrea să moară ușor, nebuna!
ÃŽngerul spune:
- Vrea să vorbească cu dumnezeu, nevrednica!

Dar, nimic, pentru că eu încă nu m-am hotărât.

Și tot așa, până când, într-o bună zi,
Alexandru cel Mare cu sabia trece drumul, se apropie de mine,
se crucește și îmi zice aproape șoptit:
- N-am văzut în viața mea un asemenea nod gordian.




(DRAMATURGIA LUCIOASELOR FUNII, ed. Vinea, București, 2014)