de o vreme umblu legată la ochiul stâng
cel drept îmi crește învârtindu-se
printre casele mari
Doamne, strig, unde-i fereastra cu rama din aur

cerul vibrează ca un timpan imens
vântul plimbă săgeți prin ieșiri neștiute
picură stropii

încerc să așez perdeaua într-un fel anume
să intre lumina, nu reușesc. îmi spun că e timpul
și mă înalț ca o nuia de alun
port cercul pe străzi, una câte una
îngrop păpușile așezate în cutii de pantof
să răsară copaci cu plete gălbui