Femeia a zis:
nu-mi mai caut bărbatul,
caut cuvintele lui,
drumul pe care a mers.

O pasăre i-a spus:
du-te pe dealuri,
taie cărarea bătută de vânt
și ajungi între vii,
nu întreba decât prunii,
acolo, departe în mijlocul podgoriei,
este crama lui.

Mâinile femeii fac semnul crucii,
părul îi flutură pe spate, în vânt,
și pasărea pe urmă-i șoptește:
nu-l căuta pe marginea pădurii de salcâmi,
caută-l în hrubele pământului
și mai întreabă câțiva buciumi de vie,
pe unde-i calea aceea ferită
pe care intra și Ștefan voievod.