Afară plouă în ritm de doors,
Un vas de cristal plutește printre picături,
Ciocnindu-se de fereastra mea.

Din cer cad miliarde de planete lichide
Ce-mi cântă într-un ritm atât de nostalgic și de răzvrătit,
Încât parcă îmi pierd echilibrul.

Zârâie zenitul: zing-zang...
Soarele e bine ascuns.
Din nou adorm gândindu-mă la el,
La strecurata sa lumină.

Ne-au îngropat de vii planetele lichide
Cu norii - pământii și reci.
O groapă hidoasă-a devenit pământul,
Gălbuie, de lut umed, mirosind a reavăn.