Dacă aș iubi așa cum pretind


Dacă aș iubi lumea așa cum pretind,
aș alege din mănunchiul de lumină
un singur fel de radiații
și aș încredința lor toate relele lumii,
să nu mai fie văzute atât de ușor,
decât dacă vor dori ei, oamenii-flori, să le vadă,
ei, oamenii sătui și cu ochii flămânzi...


cât despre acel rest din mănunchi,
l-aș lăsa într-un loc, unde se joacă,
la început, copiii.
să îl găseasă și să îl împartă între ei!
împliniți în bucurie, să alerge cu snopul de raze în mâini.
și, confundându-le cu florile, dintr-o nepricepere,
să le dăruiască timpului, râzând.


pe cuvânt că, dacă aș fi iubit lumea așa cum pretind,
ar fi trebuit de mult să mă fi îndepărtat de ea.