- Vȃntul meu, măria ta
Cu foșneli de catifea,
Unde pașii mi te duc
Singuratic și năuc?

- Ei mă duc fără habar
Peste dealuri de hotar,
Un hotar în cărți nescris
Ȋntre piscuri și abis.

Ei mă duc, mă duc, mă duc
Sihăstrit în cuib de cuc,
Zgribulind al pielei fir
Sub sărutul de zefir.

Cȃnd pe seară mă opresc,
Stelele pe cer pălesc,
Iară norii-n urma mea
Susură ca din cișmea.

- Vȃntul meu, măria ta,
Stai cu mine, stai colea
Să ne ducem viața-n doi
Fără praf, fără noroi.

Tu-mi vei spune unde-ai fost
Pe coclauri fără rost,
Iară eu, sentimental,
Te voi trece peste deal.