Ard clipele tăcute,
umbrele timpului mă apasă
în ceața amintirilor stinse,
de dragostea crudă.

Inima cere răgaz,
timpul alungă ultima lacrimă,
nedesprinsă încă de suflet,
în jocul durerii.

Te aștept viață,
vino, acoperă-mi rănile vi,
umple-mi dorul cu zâmbetele,
unui nou răsărit.