am deschis larg fereastra
pe atunci umblam deghizat în om
cu unghia arătătorului dezlipind fâșii din albastra
piele a cerului
și agățând-o în pomi

undeva în partea veșnică a estului
vara pregătea în liniște secunde coapte
mingea tati
strigase râzând copilul vecinului
ssst
îi răspunse orașul
tati doarme
e noapte

apoi asfaltul
cu marginile strivite de borduri
nisipul
groapa
gardul
un trecător
alți trecători
cuvinte adormite-n guri
pământul
deși bun
lovit cu sapa