M-ademenești
în tainic labirint,
fântână-n calea celui însetat,
și cu licoarea trează
din absint
tu îmi ațâți
necontrolat oftat.


Cu trupu-ți unduios
îmi pui capcane
și mă cufunzi
în enigmatic hău,
prinzându-mă-n fierbințile arcane
mă cumințești pe veci,
sunt sclavul tău.


Tu, Cleopatră,-a Nilului regină,
m-ai subjugat
cu părul de-abanos
și cu dulceața buzelor,
virgină...
în mine încolțești
un gând mănos:


Să te adorm
în fiecare noapte
în leagănul incandescent,
viril,
unindu-ne sub cerul ars de șoapte,
să ne-nvelim
cu-al sufletului tril.