ÃŽmi chibzuesc tainic minunea,
De a mă scălda în parale,
Și nu deprind compasiunea,
Privind spre oameni,animale.

Banul ce-i rîvnesc cam necinstit,
Prinos la suflet nu-mi rămîne,
Ajungînd avar nefericit,
Amîn să dăruiesc o pîine.

Atingînd în dificil moment,
Prin situație confuză,
Mă atrage soarta-n faliment.
Plata ce-apare, mă acuză.

Într-un final voi înțelege,
Viați-i oferită s-o trăiesc,
Constrîns de o divină lege,
Voi lupta să supravețuiesc.