Îți mulțumesc pentru că respirăm același aer
Pentru că ești, ai fost și că vei fi
Eu știu că pînă și lumina vei jertvi
Piatra de la picioare-mi o vei strivi.

Iar pentru diminețile de vară
Cînd împleteai cosițele-mi prealungi
Îți dăruiesc a omenirii primăvară
Și o transform în ale vieții albe dungi.

Eu am pictat a tale curse lacrimi,
Iar tu știai că nu te voi compătimi
Ele curgeau pe ale florilor lungimi
Și momentan se transformau în mici și negri spini.

Va trece asta, altele-or veni
Iar tu spuneai la sigur că continui a trăi...