Un cal mușcă din mine ca un lup.
Mă simt ca snopul ierbii uscat:
rupt, frângându-mi-se întregul trup,
și neînțelegând de ce sunt frământat.

Albine îmi sorb sinele-n trombă.
Ambrozia e pântec de gând...
Ascuns și tăinuit ca într-o sobă
Focul arde mocnind fiecare cuvânt.

Mă judecă ca pe un anonim.
Sunt pentru frați o întâmplare.
Frunză călcând prin ochiul sublim,
Ultimă clipă din eterna suflare.