Mai am un pas până la ceea ce demult numeam acasă...
unde până și lacrimile au un iz ușor de scortișoară
când eram aici mă scăldam în mir și curcubee turcoaz îmi învăluiau visele în mister
mă indrept stingheră cu mii de buburuze în buzunar
ce-ar fi să le arunc? peste râul ce curge...să alerg fară a mă uita înapoi la
poezii străine, la vise ucise, la roșcove amare...să cânte fanfara!
să spargă tăcerea din inima mea, să mă iei în brațe...singurele brațe ce nu mint
să mă strângi atat de tare, să simt cum curge miere din inima Ta
mi-a fost dor în fiecare secundă de Tine.