nu mai țipa mi-e cutia toracică insuficientă, te izbești de inimă și plămâni
nu mai plânge îmi inunzi rinichii cu lichid sărat, cresc pe ei stânci
nu mai cerși voi rămâne fără celule mărunte, străin
ascunde-te în inimi părăsite și aruncă un ochi
apoi și pe celălalt cât mai departe unul
cât mai aproape altul
vorbește celulei de oxigen aburește-o cu ceva din tabelul lui mendeleev
finețuri sidefii pieritoare
de la condens cad ziduri demolare generală
inima ghiulea zădărnicește rezistența aortei singura ce mai ținea legat susul de jos
domino răvășitor până aici a fost
scurt circuit
îngenunchezi umil pe caldarâm două pufniri
roiuri de fluturi te înalță
lumânarea vie
smurd
lacrimi
eu
tu
ea
el
el
el