Tot așteptând în gară trenul șoaptei
O rugă înălțam în rând cu zorii:
Poeții cei de mâine, plutitorii,
Din patima tăcerii, Doamne, naște-i!

Că cei de azi sunt vani și iluzorii
Nu pot rosti mai mult de mersul faptei
Adu cuvântul dulce care lapte-i,
Cereasca vorbă ce unește sorii.

Spre infinit suii în garnitura
Treimii Sfinte. Este ora Trei
Nuntiri de pilde tot mustesc din gura

Mecanicului nelumesc și vrei
A converti mulțimi la liră-augură
Căci este ora Unu la evrei.