Dincolo de oglindă sunt eu.
Un eu care mă privește mereu.
Nu știu ce gândește acel chip,
Însă adânc privește și îi ridic
Voal după voal. În fiecare mișcare
Caută în mine o altă zare.

Dacă împarți oglinda în șapte
Nu vei vedea șapte chipuri în parte,
Ci de șapte ori șapte reflecții
Te vor privi insistând în direcții.
Ca și cum infinitul din tine ar fi
Începutul altuia pe care nu-l știi.

De aceea în minte oglinda încape
Perlă într-o scoică ascunsă în ape.
Visători cu pietre legate la brâu
O caută adâncindu-se în același râu.
În ape se lasă duși ca un gând
Alergând între cer și pământ.