Privește prea departe, rătăcită,
și caută ce ieri cu tine-avea,
îi urmărești suflarea dezgolită,
ce o-mbrăca mai ieri suflarea ta.

Se pierde-n toate și e plictisită
Si caută cu-nfrigurare altceva,
O pipăi cu privirea –ți ostenită.
O,Doamne, încă simți că e a ta!

Dar nu mai treci hotarul minții sale
Si sufletul ți-e acuma prea cernit.
Ea, tot visând, se pierde în visare
Tu, pari de-acuma mult prea obosit.

Se-adună norii, iarna e aproape,
Si cântecul din voi s-a anulat,
Ea stă departe, ramânând departe,
Tu, tot sperand la ce a fost odat`…