Iar gândul meu de dimineață,
Poate visare ori delir,
Scăldat de soare, prins în gheață,
De veselie sau sictir,

Îl pun la inimă și tâmple,
Ca să înțepe și să doară
Și venele să mi le umple
Pân' la refuz cu apă chioară,

Că dacă tot se erodează
Sub valuri de scursuri haine
Ce am în piept. Cred că contează
Că-s ale mele, nu străine

Și ce rămâne peste toate...
Doar gâlgâit de viituri,
Prin care disperat să-noate
De suflet câteva frânturi.
T.D.