închizi ușile cu ușa
îmi strângi palma în palma ta
să iei
șirurile acelea de zburătoare văzute de trăitorii pe pământ
în pelicula împinsă
cu vâslele.
însă aici, pe scări
lemnul se tocește la mijloc, cum tu nu vrei.
vreau să fii mort de oboseală
să găsesc sus rânduri de sacouri
de împins de la geam.
asta se strânge la urmă, când
cele trei clape se vor descleșta.
însă acum între noi
se întinde netulburată o pieliță
precum trapa ce-a așteptat în fiecare lucru
un om pe viață și unul pe moarte.