Femeia stătea rezemată de-un zid
Nu se mai spălase de-o vreme
Nu mai dormise de-o vreme
De-o vreme
Era trăită de viață
De când se scula/culca
Și până a doua zi, dimineață
Părul ei, încâlcit de vocale și consoane
Șarpe sculat de blesteme.
Femeia stătea rezemată de-un zid
Nu citise în mod sigur cotațiile de Bursă
Alături dormita singuratic, un câine
Suspina uneori, după Paradisul Pierdut
Și-atunci mâna ei îl mângâia încet, ca pe-un copil.
Doamnei Negre i se făcu milă
Și-i duse pe-amândoi într-un loc mai bun