o mamă împinge un cărucior obosit
pe plajă
marea face vuff și se dă uța uța

e un blestem și habar n-avem

e ca la 14 ani când crești mare
și mama nici nu bănuiește

timpul spune una dar
alta fumează
pentru că
toată ianuaria ni se duce
și ni se decembrie

nu trebuie să mai vină nimeni
în schimb oricum
cineva o să dea

totul se cere și se oferă
în piața șmecherilor din onești
și noi habar n-avem
noi suntem un fel de tristețe hilară

obiceiul era acela că va veni
obiceiul era acela că va veni cineva
acela că a și venit cineva
și că acuma o să ne dea

apăi nu mai poate măi omule nici el săracul

pare mai mult un blestem e luni mereu
și lunea nu ni se mai duminică

apăi fie ce-o fi măi omule
stăm la rînd din nou
cuminți să ieșim

în cea mai drăgăstoasă
dintre ieșirile
din minți