cerul a văzut tristețea din ochii ei
s-a speriat și s-a ascuns după lună
luna a văzut lacrimile cerului la picioarele ei
s-a speriat și s-a ascuns după Stella Maris
dar ea a rămas cu pământul
și-a făcut culcuș de regină lângă o fântână
a început să se roage
nopților să le vorbească despre pietre și despre trecut

tristețile dansau pe roua dimineților în fiecare duminică
era ziua în care se gătea în rochia de mireasă
din pragul ușii un copil cu părul blond
o striga ”mamă”
dar ea?
sărută pașii făcuți de el
știe că nu o poate urma
pentru că nici ea nu-i va rămâne

dar… pielea a prins miros de viață