Umblu prin lume să mă reîntregesc.
Fiece necunoscut îmi pare jumătatea
ruptă din mine și aruncată
în spirala nesfîrșită a lui „a fi”.

Atunci de ce mă feresc de cel care,
cu același gînd, a pornit să mă regăsească?

Lucrurile, ființele, orele
înapoia cărora mă ascund,
devin, cu timpul, transparente.

Zadarnic îmi caut perechea în altul!

La sfîrșit,
am să mă reîntîlnesc pe mine,
Celălalt.