Trecem prin fiecare suflet, îl trecem în vedere
Ne salutăm politicos și trecem imediat la următorul.
Îi închidem buzele și ne închidem ochii, nu înainte de a ne întoarce capul
ca nu cumva să ne oprim din pași.
În setea noastră de suflete, urmele noastre dispar și cei rămași în spatele nostru și a lor glas.

Am dat drumul la mâini fiindcă nu știam să le țin.
Acum mi-s inutile toate mâinile.
Am lăsat în spate un suflet și am uitat să-mi închid ochii
iar acum sunt de neînchis.

Distanța nu ne depărtează când știm că-n spatele nostru cresc suflete,
și noi creștem în depărtarea lor
Gândirea devine durere
atunci când uităm cum este să uităm.
Apoi, se face tăcere și încep să ne doară toate gândurile.